Buna!

Ma numesc  ”Nana„,am 16 ani si sunt eleva in clasa a10a.

Am sa incep prin a va spune o poveste…Povestea mea.

Pentru cei din jur sunt doar o fata pe care colegii nu o prea suporta si din 32 cati sunt in clasa,doar 4-5 au habar ca si ea exista,si mai ales ii sunt cat de cat apropiati..dar nu indeajuns,incat sa stie ca este  obsedata de greutatea  ei si de felul in care arata.

Dar s-o  luam cu inceputul…

     De mica am fost mai pufoasa,in pozele de cand eram bebelus mereu vedeam falcute,picioare plinute,fata rotunda…nu ma deranja,pt ca bebelusii sunt cu  atat mai draguti cu cat sunt mai pufosi.    

         Doar ca odata ce am crescut,ar fi trebuit sa renunt la obrajiori..din pacate nu s-a intanplat asta.

         Ajunsesem sa cantaresc 62 de kg la 1.60…copiii radeau de mine,ma faceau`grasa`,``batoza``,``balena``…

        In clasa a6a am mers la un endocrinolog  care mi-a dat un regim cu ajutorul caruia am slabit 8 kg intr-o luna jumatate si m`am si inaltat 3 cm.Dupa cele 6 saptamani am renuntat la regim,la recomandarea medicului,si ar fi trebuit sa continui sa mamanc sanatos,sa fac sport,sa  am o viata normal..etc…doar ca au venit sarbatorile de iarna si am mancat tot ce am vrut eu,apoi m`am reobisnuit cu dulciurile din comert,sucurile,mancarea de tip fast-food,painea,astefl ca la 8 luni de cand incetasem regimul,aveam 60 de kg.

Pana atunci nu prea stiam eu ce inseamna silueta,grasa,slaba,mentinere..etc….nu imi pasa de asta pentru ca aveam aproape 13 ani…asta pana cand ai mei au renovat cate ceva prin casa si au cumparat un dulap care avea pe o usa o oglinda mare in care ma puteam vedeam din cap pana in picioare.pana atunci,oglinda din casa,singura,era pusa pe perete si imi vedeam doar bustul,dar odata venita in casa noua oglinda,cred ca am inceput sa observ defectele fizice pe care le aveam:colacei,celulita,picioare groase…si incetul cu incetul am inceput sa caut pe internet metode de a scapa de ele..

    La inceput am apelat la ``mici trucuri`` ca de exemplu:am renuntat la paine,la dulciuri,mancam multe salate,iaurturi fara grasimi….nu imi amintesc exact daca am slabit,dar stiu ca in februarie am  botezat`o pe fina noastra,si odata cu acest eveniment am inceput sa devin bulimica.

  Nu prea stiu mare lucru,a trecut ceva timp de atunci.Noroc cu jurnalul personal..acolo am vazut ca dupa botez am scris ca am inceput sa vomit ca sa slabesc.Atunci a inceput cosmarul meu.

  Eram din ce in ce mai preocupata de cum arat,cand ma uitam in oglinda imi vedeam toate defectele posibile,incepusem sa mananc foarte putin: dimineata un mar,la pranz un sandvis iar seara o salata/iaurt/supa….bineinteles ca au aparut si alte probleme: dureri de cap,de oase,eram mereu nervoasa,prost dispusa,ma certam cu toata lumea,tipam,a inceput sa imi cada parul…treptat am trecut de la bulimie,la anorexie….incepusem sa imi limitez drastic portiile de mancare,imi  scriam intr-o agenda ce mancam,cat mancam,imi calculam caloriile..defapt noua mea obsesie erau caloriile,nici decum kg sau soldurile…

    A fost o perioada dificila….dupa cateva luni de bulimie sa treci la anorexie fara sa`ti dai seama de ce se intampla,apoi dupa un an si ceva sa ajungi iar ca la inceput,sa mananci,apoi sa te duci sa vomiti poate fi derutant.In toata clasa a8a am fost anorexica cu crize de bulimica,dar odata ce m`am inscris la liceu(prin luna iulie)am inceput sa mamanc foarte mult si de la 55-56 de kg am ajuns ca la inceputul clasei a9a sa am 64 kg.A fost groaznic.

     Cea mai mica greutate pe care am avut`o a fost 52…Cand am vazut ca pe cantare apare ``6`` a fost un soc puternic si odata cu el au aparut alte schimbari  drastice …

   Am devenit foarte obsedata(nu stiu daca exista grad de comparatie  pt subst  ``obesesie``,dar tot am sa`l folosesc)de greutatea mea,de felul in care arat,mancam foarte mult,apoi vomitam.

Luni aveam 65 de kg,marti 64,miercuri 63,iar joi iar 64-65 pt ca nu puteam sa ma infometez si pt ca cedam foarte repede.

Intr-un final,am ``reusit`` si am ajuns la 62 de kg.O colega a observant si m`a intrebat cum am reusit de slabit asa de mult?atunci m`am gandit ca daca la 62 de kg spune ca sunt slaba,atunci cand voi avea 50 si ceva de kg inseamna ca voi fi frumoasa,pentru ca pt mine asta inseamna: o fata slaba=o fata frumoasa,populara, cu care toata lumea vrea sa vorbesca si sa se imprieteneasca.

    Am reusit si am mai slabit 2 kg…dar foarte greu….cred ca mi-a luat o luna si ceva…apoi m-am mutat in banca cu acea colega care mi-a spus ca am slabit si pana atunci nu stiam multe despre ea,dar treptat ne`am imprietenit foarte mult si tot ne chema afara pe mine si pe celelalte fete cu care ne intelegeam mai bine.Celelalte au acceptat,dar mie mi se parea ca sunt prea grasa pentru ele si imi era rusine sa merg undeva,asa ca le refuzam…de fiecare data cand cineva din grup spunea:``hai mergem si noi …``atunci cand faceau socoteala cine merge si cine nu se uitau la mine si spuneau:``nu vi,nu`I asa…`` sau mai zicea cineva``nu vreti sa mergem la…..```,se nimerea cate o ``prietena`` sa spuna:``tu oricum nu vi,asa ca nu te mai intrebam``.Mereu primeam reprosuri:``frate,tu nu vii nicaieri cu noi.de ce?`` dar nu puteam sa le spun adevarul….ce`ar fi zis daca le`as fi spus:``stiti,eu sunt o ciudatenie a naturii foarte grasa,imensa,obsedata de greutate si ingrasare,imi este foarte rusine de cum arat si nu vreau sa ies,asa ca  mai bine stau in casa,eventual cu o punga de chipsuri sau o farfurie de mancare in fata tv`ului,nu de alta,dar sa fiu sigura ca imi pastrez intact colacul de pe burta``.

    Tocmai,pt ca nu ieseam nicaieri,colega mea sa imprietenit mai bine cu celelalte sip e mine ma excludeau din cercul lor…dar m`am obisnuit cu asta….m`am obisnuit sa nu fiu bagata in seama,si desi doare,trebuie sa accept ceea ce se intampla.

      Acum am 61 de kg si 1.64.De cand am inceput scoala anul asta,defapt din vara tot zic ca vreau sa ajung la 50 de kg apoi incep sa mananc sanatos.Mai intai aveam termen ca pana pe 1 aug sa ajung la greutatea asta,apoi sa renunt la ``ana-mia``,dar  ziceam in fiecare zi ca ``gata,de maine nu mai mananac``si astfel am ajuns in luna septembrie,cand am repetat povestea lunii precedente,apoi in octombrie si noiembrie la fel si uite ca este decembrie si tot 61 de kg am.Recunosc ca ajunsesem la 58.5 kg,dar am inceput sa mananc ca vaca si m`am ingrasat.

         Ideea e  pe 23 dec luam vacanta pentru ca vine Craciunul si imi doresc enorm de mult sa slabesc.As dori sa ajung la50 de kg cel mult,desi mai mult imi surade ideea de a avea  45 de kg(nu de alta,dar stiu ca de sarbatori voi manca mult si nu vreau ca in 2012 cand ma intorc la scoala sa fiu grasa).Vreau ca toti sa ramana uimiti cand ma vor vedea,vreau sa fiu placuta,vreau sa fiu slaba.

    Incep sa ma satur sa ma culc seara cu o mie de vise,de iuzii,sa sper ca de maine nu mai mananc nimic,si ca peste 2 saptamani voi fi slaba,iar a 2a zi cand vin de la scoala sa cedez in fata frigiderului si a bucatariei si sa incep sa mananc,apoi sa vomit,iar cand ma cantaresc sa vad ca am aceeasi greutate ca si ziua precedenta si m`am saturat sa imi bag degetele pe gat in fiecare zi…

       A inceput sa ma doara gatul,sa mi se schimbe vocea,am facut riduri in jurul gurii.Parca am 30 de ani,nu 16.Pe mana mi s-a uscat pielea si este foarte aspra,si din cauza ca atunci cand imi provoc singura voma  imi bag dintii in piele,am o buba cam urata pe partea exterioara a palmei(acum s`a mai vindecat,dar in vara era foarte evident)

    As vrea ca pana pe 23 decembrie sa suport si sa nu mananc nimic(sau macar doar chestii simple precum un iaurt,un mar,ceva..)astfel incat sa ajung la 50 de kg(/45).Imi doresc din tot sufletul asta,apoi de la 1 ian 2012 sa renunt la toata aceasta experienta numita bulimie..sau anorexie,nici nu stiu cum sa`I mai zic.

  Ideea e ca vreau sa mananc normal,sa am o viata ca toti ceilalti sis a ma pot bucura de viata.

Vreau ca atunci cand voi aveam 40 de ani iar copilul meu ma va intreba ce faceam la 16 ani,prin ce locuri ma duceam,cum ma distram, sa`I pot da un raspuns mai bun decat:`` eram prea ocupata sa fiu bulimica,asa ca nu stiu nimic din perioada aia a vietii mele.``

                                                                                                      Sper doar sa reusesc!

************Mi-am facut acest blog pt ca m`am gandit ca imi v-a fi mai usor sa ajung la 50 de kg,asta pt ca voi fi mai motivata de faptul ca si voi stiti ce am de gand si mai ales,poate primesc si niste  sfaturi!

                Imi cer scuze pentru greseli,dar nu am timp sa corectez.Sunt cu mama acasa si nu vreau sa treaca pe langa mine si sa vada ceva.Nu stie nimic,Nici ea,nici nimeni altcineva,si sincer,nici nu as vrea sa afle pt ca stiu ca se va supara si are destule probleme persoanle,nu vreau sa I le adaug si pe ale mele.

                                                                      Va pupic!